Iubește Craiova, respectă oltenii, este fascinată de arhitectura clădirilor vechi. Palatul Administrativ este clădirea ei preferată. Împreună cu alți aproximativ 300 de tineri din Republica Moldova, studenți și masteranzi la facultățile centrului universitar craiovean, Liuba Eremia este puntea de legătură între Craiova și Moldova. Asociația Studenților Basarabeni din Craiova este una dintre cele mai vizibile asociații studențești prin proiectele pe care le desfășoară, prin tot ceea ce dorește să lase în urmă, ca semn de recunoștință pentru tot ce acest oraș i-a dăruit. Se consideră norocoasă, crescând ascultând versurile lui Eminescu, dar și poeziile și cântecele celor care au iubit atât de mult România: Grigore Vieru, Ion și Aldea Teodorovici.
Liuba Eremia este din Raionul Cahul, satul Colibași. Tatăl ei este șofer la Ambulanță, iar mama sa profesoară de limba română.
Este președinta Asociației Studenților Basarabeni din Craiova care activează cu 200 de voluntari activi. În total, în orașul nostru, atât la Universitatea din Craiova, cât și la UMF învață peste 300 de tineri basarabeni. Când a ales să studieze în centrul universitar craiovean nu știa foarte multe despre oraș, toate informațiile le avea de pe internet și de la o rudă care absolvise cu foarte mult timp în urmă o facultate aici.
Extrem de ambițioasă, demnă, atentă ca dulcele grai moldovenesc să stârnească simpatie, a adoptat rapid graiul oltenesc, mai puțin anumite expresii specifice zonei pe care nu le-a putut introduce în vocabular, Liuba Eremia este un exemplu pentru mulți.
A avut foarte mari emoții când a venit la studii, în Craiova. Era pentru prima dată când pleca atât de departe de casă.
Fac 12 ore până acasă. Schimb două trenuri pentru că nu este legătură directă, iar din Galați merg cu o mașină pentru că nu există transport public până acolo. Când am venit în anul I m-a cooptat Ion Cobișenco, președintele Asociației Studenților Basarabeni de atunci. Încercau să ne scrie atunci când se afișau listele cu admișii basarabeni, în Craiova. El mi-a scris mie, mi-a spus cine este și s-a oferit să mă ajute să mă integrez în Craiova. Pentru mine a fost șocant și dubios. Cum să-mi scrie mie un străin. După, mi-a explicat că este voluntar și că există acest program al asociației: Adoptă un boboc. Acum implementez și eu acest proiect. M-au ajutat să mă integrez și după aceea am văzut că fac tot felul de activități interesante. Și nu am mai putut să plec. Mi-am dorit să ajut și eu la rândul meu, pentru că și eu fusesem ajutată”
a povestit Liuba.
Și-a propus să urmeze Dreptul și asta a făcut. În acest moment este în ultimul an la master, se specializează pe Drepturile Omului. Și vrea să lupte pentru aceste drepturi.
Sunt foarte fericită pentru faptul că eu, dintr-un sat din Moldova, am reușit să termin o facultate. Poate pentru un elev absolvent de clasa XII-a din România este mai ușor să meargă la facultate sau să se adapteze într-un mediu nou. Dar pentru mine a însemnat foarte mult! Foarte puțini tineri din satul meu reușesc să urmeze o facultate. Și e trist…Ideea mea inițială era să mă întorc acasă și să reușesc să schimb ceva în satul meu”
a completat tânăra.
„Am avut noroc și de o profesoară care ne spunea că noi suntem români. Avea acest curaj, însă ne spunea asta foarte încet”
Liuba a crescut și s-a format într-un sat în care tradițiile sunt păstrate și astăzi cu sfințenie, iar oamenii sunt extrem de conservatori. În acel colț de lume, o dată cu încălzirea vremii, oamenii își dau întâlnire la hora din sat. Și rețetele specifice sunt păstrate ca pe vremea bunicilor, plăcinta moldovenească cu varză sau cartof, colțunașii fierți și prăjiți, papanașii cu multă brânză și smântână, borșul moldovenesc…
Eu am avut noroc să trăiesc cu bunicii foarte aproape și pot să spun că toată copilăria mea a fost numai cu plăcinte și gustoșenii făcute de bunica… Ce-mi place mie foarte mult la oamenii de acasă este faptul că improvizează. Nu neapărat că aveau tot timpul toate ingredientele pentru un produs finit, dar improvizau foarte mult ca să iasă totul bine. Mâncam tot felul de preparate gustoase pe care nu știam cum le cheamă, pentru că nu aveau de fapt o denumire. Cum vine vremea caldă, spre vară, încep horele în sat. Mă bucur să văd că și în Craiova, față de alte orașe din România, portul popular este sfânt. Și cântecul popular. Și la noi, în Moldova, se ascultă Constantin Enceanu, Petrică Mâțu Stoian, Niculina Stoican, muzica din Oltenia este extrem de apreciată”
a spus reprezentanta studenților basarabeni.
Liuba a crescut la sat, acolo a urmat și liceul. A avut noroc de oameni care i-au insuflat dorință de învățare, curiozitate, deschidere. Și iubire pentru tot ce înseamnă românește, literatură, oameni, pământ românesc, istorie. Chiar dacă i-au insuflat aceste sentimente cu teamă, încet pentru a nu fi auziți, pentru a nu deranja că au astfel de idei. Mama este cea care i-a citit în copilărie literatură universală: Jules Verne, Antoine de Saint-Exupery, cărți care în biblioteca școlii nu se găseau.
În satul meu, ca în multe altele din Moldova, pot spune că este groaznic, găsești și acum cărți în chirilică. Dar ea, mama, făcea tot posibilul să găsească cărți pe care să mi le citească. Și eu povesteam când mă duceam la școală. Erau cazuri când nici profesoara nu știa despre cine și ce vorbesc. Asta este și din cauza bibliotecilor neadaptate. Există foarte multă literatură rusească și cam atât. În prezent, s-a schimbat foarte puțin această situație. Încă există cărți în chirilică. Manualele sunt în limba română, deși a fost o perioadă când pe coperta manualului scria că sunt în limba moldovenească. Este aberant. E ca și cum aș spune că există limba oltenească. Atâta timp cât noi ne înțelegem,înseamnă că vorbim aceeași limbă. Am avut noroc și de o profesoară care ne spunea că noi suntem români. Avea acest curaj, însă ne spunea asta foarte încet, cu teamă. Câteodată nu ne preda tot cursul, ci ținea să ne citească versuri din Eminescu, Vieru, care era pro-România, și să ne pună la lecție să ascultăm Ion și Aldea Teodorovici”,
a povestit Liuba.
„Anul trecut, de Paște, mi s-a întâmplat ca la vama românească să-mi rupă pasca (cozonacul) căutând droguri”
O doare foarte mult când atunci când merge acasă, când trece granița și este nevoie de două puncte vamale. Cel din Republica Moldova și apoi cel din România. Deși studentă, Liuba mărturisește că au fost situații când a fost privită ciudat, cu scepticism, de parcă ar fi avut ceva de ascuns.
Anul trecut, de Paște, mi s-a întâmplat ca la vama românească să-mi rupă pasca (cozonacul) căutând droguri. Asta a fost cel mai deranjant pentru mine. Pasca o cumpărasem să o fac cadou cuiva din Craiova. Am început să plâng. Învățasem la drept că dacă la un punct vamal mi se strică un bun și nu găsesc ceea ce au căutat trebuie să-mi restituie banii. Le-am spus asta, după care am preferat să plec imediat de acolo, zicând Doamne – ajută că am trecut…A fost însă dureros”
a spus tânăra.
„O vorbă din popor spune că în viaţă, omul, trebuie să ridice o casă, să sape o fântână, să facă un copil şi să sădească un copac”
Iubește Craiova. Pentru Liuba, Craiova este orașul care i-a oferit șansa să se dezvolte profesional, în care și-a făcut prieteni pe care dorește să îi păstreze o viață. Iubește tot, Parcul Romanescu, Botanica, Centrul Vechi. Și pentru că îl iubește, vrea să-i dăruiască ceva care să rămână. Iar, mai presus de orice iubește oamenii. Pe 27 martie, la împlinirea a 100 de ani de când Sfatul Ţării a votat unirea Basarabiei cu România, studenții basarabeni au desfășurat o serie de manifestări culturale. Pentru ei, Unirea de la 27 martie 1918 generează într-adevăr ecouri.
O vorbă din popor spune că în viaţă, omul, trebuie să ridice o casă, să sape o fântână, să facă un copil şi să sădească un copac, iar noi am dat startul acestui maraton prin sădirea de viaţă pe pământ Oltenesc a 100 de stejari. Ne-am gândit să plantăm stejari încă de anul trecut. Însă, anul trecut fiind 99 de ani, nu am făcut ceva foarte vizibil. Am făcut ceva mai restrâns, am spus că păstrăm totul pentru aniversarea a 100 de ani. În fiecare an organizam și un anumit concert, care era dedicat pentru ziua de 27 Martie. Banii îi strângeam din sponsorizări. Anul acesta, am luat decizia să renunțăm la concert. Mulți au fost șocați pentru că era un fel de tradiție în asociația noastră. Am spus că o să mergem să cerem donații de copaci, să plantăm 100 de copaci, pentru că sunt 100 de ani. Nu am fost singurii care am făcut acest gest la nivelul țării, însă știm că noi am fost primii. Am plantat acești copaci ca un simbol de recunoștință pentru faptul că noi am fost acceptați aici și că ne simțim ca acasă, nu ne simțim deloc respinși. Dimpotrivă, de multe ori, eu mă simt discriminată pozitiv”
a completat Liuba Eremia.
Dacă ar avea o putere să schimbe ceva, ar schimba oamenii. Își dorește mai multă bunătate, mai multă înțelegere, compasiune, respect între semeni. Deși absolventă de Drept, mărturisește că i-ar sfătui pe oameni să nu acționeze neapărat după legi, ci să acționeze după cum le dictează sufletul, cu multă bunătate.
Eu chiar cred că bunătatea este mai presus de lege, sau așa ar trebui să fie. Pentru că sunt cazuri în care legea nu este dreaptă. Eu vreau ca oamenii să fie mai buni și chiar cred în asta. Unii spun că sunt naivă. Alții spun că am făcut proiectul acesta cu cei 100 de stejari pentru PR și pentru că am vrut ca asociația să fie foarte bine văzută. A fost un proiect de șapte zile în care noi am făcut de toate, am prezentat portul popular, am gătit preparate moldovenești. Nu pot spune că am făcut toate acestea din dorința de a fi văzuți. Din contră, am dorit să arătăm că nu suntem doar niște străini care luăm o bursă și atât, stăm pe capul oamenilor de aici, ci și că dăm înapoi”.
„Ne propunem să facem donații de cărți în trei sate, în Nord, în centrul și în Sudul Moldovei”
În fiecare weekend, studenții basarbeni se întâlnesc. Își doresc să aibă cel puțin patru activități pe lună. Cei mai mulți dintre ei stau în cămine studențești. Cu chirie își permit foarte puțini. Au avantajul că taxa pe care trebuie să o plătească este la jumătate față de cea a studenților români. Din acest semestru li s-a oferit acces liber la bursele de merit. Cei care învață pot să primească bursă de merit. Asociația Studenților Basarabeni are multe idei de proiecte. Studenții vor să continue acțiunea de plantare de copaci, de data aceasta chiar în Craiova. În care să implice foarte mulți cetățeni. Un alt proiect extrem de important este dotarea bibliotecilor din Republica Moldova cu cărți în limba română. Primele 400 de volume le-au strâns, însă vor mai mult pentru copiii basarabeni.
Ne propunem să facem donații de cărți în trei sate, în Nord, în centrul și în Sudul Moldovei. Vrem să solicităm craiovenilor să vină să doneze o carte, atât de necesară copiilor din Moldova. Aceste cărți vor fi colectate în Campusul de la Institut, însă preferăm ca oamenii să ne scrie pe pagina de Facebook a asociației. Nu știm exact când vom face această acțiune de colectare, însă cu siguranță va fi anul acesta. Aem 400 de cărți colectate, dar 400 pentru trei centre este foarte puțin și ne dorim să strângem mai multe. Ne dorim să-i facem pe oltenii care donează o carte să simtă că au investit în viitorul unui copil din Republica Moldova. Proiectul se numește Donează o carte peste Prut”.
Anii trăiți în Craiova au transformat-o într-o ambasadoare a orașului nostru. Observă cu atenție amănunte pe care poate noi, oltenii, nu le vedem, recomandă cu drag locuri frumoase celor care vor să ne viziteze. Pentru turism, recomandă oricui Centrul Vechi. Când a venit în Craiova, centrul vechi era în ultimul an de renovare.
Cumva pot spune că am văzut schimbarea și pe mine m-a impresionat foarte mult. Îmi place foarte mult că este zonă pietonală. Un alt lucru – oamenii. Mie oltenii mi se par oameni foarte săritori la nevoie. Eu când am venit aici prima jumătate de an am stat numai în prima bancă și înregistram ceea ce spunea profesorul ca să pot reasculta acasă. Pentru că oltenii vorbesc foarte repede. A fost foarte greu pentru mine la început. Acum pot spune că am mai prins din ritm. Niciodată nu am fost refuzată de cineva când am cerut ajutor. Centrul universitar din Craiova – poate unii spun că nu este cel mai bun centru universitar din țară. Însă depinde și cât își dă fiecare interesul. Am avut norocul colosal să studiez la Drept”,
a spus reprezenta studenților basarabeni.
Vrea să facă cunoscută Craiova și acasă. Și-a luat diplomă de trainer, iar în viitor vrea să susțină cursuri cu tinerii moldoveni. Este doar una din dorințe.
Aproximativ 50% dintre studenții basarabeni din Craiova lucrează. Ca vânzători, patiseri, casieri, la terase pe timpul verii. Nu le este rușine și acceptă job-uri pe care studenții craioveni le ignoră:
Eu cred că mulți dintre tinerii craioveni nu lucrează din comoditate pentru că părinții îi susțin. Pe noi părinții ne pot susține cu maxim 100 de lei pe lună. Poți cere mai mulți bani de acasă însă în luna aceea părinții nu se vor descurca să-și plătească toate facturile. Mulți spun că ne victimizăm, dar nu este așa. Salariile sunt foarte mici la noi acasă. Eu am încercat încă de la sfârșitul primul an să lucrez și eram foarte fericită că fac asta. Primul meu job în Craiova a fost de casier, în Auchan-ul de la mall. Am lucrat un an de zile pentru că a trebuit să merg acasă pentru două luni și nu am avut cum să îmi iau concediu atâta timp. Acesta este motivul pentru care am demisionat și nu că nu mi-a plăcut ceea ce făceam. Deși era obositor a fost foarte bine. Preferam să lucrez ori în week-end ori seara. După aceea am lucrat și într-o patiserie. Știam să afc tot felul de produse. Am mai lucrat și casier la o altă cofetărie”.
A intrat la Drept cu dorința de a ajunge magistrat. Mărturisește că astăzi datorită studiilor și nu numai vede la tot pasul multe drepturi încălcate. Chiar și aici în România. Crede că într-un stat european oamenii trebuie să aibă salarii mai mari și condiții de muncă și mai bune. Nu poate avea pretenția asta de la Republica Moldova, mărturisește Liuba. Însă putem cere de la un stat european care se vrea a fi mai evoluat:
Eu cred că Republica Moldova ar trebui să fie în Uniunea Europeană. Pentru că ne demonstrează asta și nivelul ridicat al țărilor care au intrat în Uniunea Europeană, deși sunt mulți care sunt sceptici și spun că au și de pierdut din cauzas faptului că sunt în Uniune. Moldova este un stat dependent. El nu poate să fie independent. Este foarte greu”.
Foarte mulți studenți basarabeni rămân după terminarea studiilor în România. Nu se mai pot întoarce acasă, rămân aici și încearcă să ajute cum pot Moldova, părinții. Chiar dacă ar vrea să se întoarcă, nu ar avea prea multe șanse de împlinire peste Prut. Îi doare, însă acceptă realitatea. Mai e nevoie de timp.
Cei care se întorc acasă probabil se întorc cu gândul să schimbe ceva, ori îi așteaptă părinții să-i ajute să se angajeze. Pe mine nu mă așteaptă tata să mă angajeze. Eu trebuie să mă descurc singură. În Moldova, antreprenoriatul este foarte redus. La noi de exemplu, cred că în 5% din toate spațiile comerciale ți se oferă un bon fiscal. Nu înțeleg de ce, din păcate, despre Craiova la televiziunile naționale apar doar știri negative. Nu se dau știrile pozitive despre lucrurile frumoase care se întâmplă. Parcă se dau special chestiile astea urâte. Ei încearcă să creeze un concept despre Craiova pe când despre Cluj se încearcă exact opusul. Vreau ca acest oraș frumos să fie apreciat, admirat, văzut așa cum îl vedem noi, un oraș care oferă liniște și împlinire”,
a mai spus Liuba.
Adauga comentariu